Pastorala din duminica Ortodoxiei 2021
A Sfântului Sinodal Bisericii Ortodoxe Române
Preacuviosului cin monahal, preeacuceRnicului cleR
şi PReaiuBiţilOR cReDinciOşi Din cuPRinSul PatRiaRhiei ROmâne,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi, părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, pentru că, în
pofida tuturor încercărilor și ispitelor prin care a trecut și trece
umanitatea întreagă, ne-a învrednicit și în acest an să pășim pe calea
pocăinței, începând „călătoria virtuţilor [...] încingându-ne cu nevoinţa cea
bună a postului”1, pentru „a vedea preacinstitele Pătimiri ale lui Hristos
Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”2.
Duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei, prim popas în călătoria
duhovnicească a Marelui Post, a fost instituită de Sfântul Patriarh Metodie
al Constantinopolului, în urma Sinodului local de la Constantinopol din 11 martie 843, care a consfințit oficial proclamarea definitivă a cinstirii
sfintelor icoane3.
Această proclamare dogmatică vine însă în urma unei crize îndelungate,
întinsă de-a lungul secolelor al VIII-lea și al IX-lea. Ea s-a manifestat
prin lupta împotriva icoanelor și a cinstitorilor lor, fiind numită, din
această cauză, criza iconoclastă sau iconoclasm.
Tulburările generate de criza iconoclastă s-au manifestat pe parcursul
a două perioade, marcate de multe prigoane ale împăraților bizantini
împotriva icoanelor, dar și de o puternică rezistență prin străluciți teologi
și oameni sfinți, apărători și cinstitori ai sfintelor icoane. Aceștia din urmă,
luminați de Duhul Sfânt, au descoperit tuturor valoarea teologică, liturgică
și catehetică a icoanei în viața Bisericii și a creștinului care cultivă comuniunea
cu Dumnezeu și cu sfinții Lui.
În prima perioadă a războiului contra icoanelor (730-787), remarcăm
între apărătorii Ortodoxiei pe Sfântul Patriarh Gherman I al
Constantinopolului (715-730) și pe Sfântul Ioan Damaschin (675-749).
Cel dintâi a dat prima mărturie a Ortodoxiei împotriva iconoclasmului,
afirmând că tradiția reprezentării în icoană a Domnului Iisus Hristos
decurge din teofania Sa văzută, adică din întruparea, viața în trup, pătimirile
și moartea Sa mântuitoare4. La rândul său, Sfântul Cuvios Ioan
Damaschin a reușit să rezume admirabil învățătura ortodoxă despre icoane,
prin cele trei tratate ale sale despre icoane. În acest sens, el spune: În
vremurile dinainte, Dumnezeu, fără trup sau formă, nu putea fi înfăţişat în
niciun chip (în icoană). Dar astăzi, deoarece Dumnezeu S-a arătat în trup şi
a trăit printre oameni, eu pot înfăţişa ceea ce este văzut în Dumnezeu. Eu nu
cinstesc materia, ci Îl cinstesc pe Creatorul materiei, Care S-a făcut materie
3 În ziua de 11 martie se face pomenirea Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului,
mare apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
4 John MEyEnDORff, Teologia Bizantină. Tendinţe istorice şi teme doctrinare, Ed. Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 64.
1 Triodul, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2010, p. 110.
2 Triodul, p. 111.
1