Duminica Pescuirii Minunate

Dragii mei,

Vreau să încep cu o imagine simplă: fiecare dintre noi are în mâini o pungă cu semințe. Semințele acestea sunt timpul nostru, energia noastră, iubirea noastră, resursele pe care le avem. Întrebarea e: ce facem cu ele?

Sfântul Apostol Pavel ne spune astăzi foarte clar: „Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă cu binecuvântări, cu binecuvântări va și secera.” Cu alte cuvinte: ceea ce investești în viața aceasta, aceea vei culege și în veșnicie.

Dar mai e ceva important: cum semeni contează mai mult decât cât semeni. Pavel adaugă: „Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună.” Dacă tot ce facem este din obligație sau din teamă, rodul va fi mic. Dar dacă trăim cu inimă deschisă, cu bucurie, cu dăruire, Dumnezeu face ca puținul nostru să devină mult.

Și aici intră Evanghelia de azi. Ucenicii au trudit toată noaptea. Au încercat singuri, cu experiența lor, și n-au prins nimic. Dar când Îl lasă pe Hristos să intre în barcă și aruncă mreaja la cuvântul Lui, totul se schimbă: plasa se umple, barca se afundă de atâția pești.

Mesajul e simplu și puternic: fără Hristos, timpul nostru rămâne gol; cu Hristos, chiar și un moment devine plin de veșnicie.

De multe ori ni se pare că nu avem destul timp, destule resurse, destulă putere. Dar Dumnezeu nu ne cere să avem mult, ci să dăruim din ceea ce avem cu inimă largă. El e Cel care transformă sămânța în recoltă, noaptea în dimineață, golul în plinătate.

Așadar, fraților, nu trăiți cu teamă că timpul e scurt. Bucurați-vă că fiecare clipă are valoare veșnică. Nu vă zgârciți la iubire, la iertare, la bine. Sămănați cu îndrăzneală, cu inimă deschisă. Și atunci veți vedea minunea: din puținul vostru, Dumnezeu va face belșug.

Haideți să nu risipim timpul, ci să-l transformăm în investiție pentru veșnicie. Pentru că fiecare gest de iubire, fiecare faptă bună, fiecare clipă trăită cu Hristos este o sămânță care nu moare, ci înflorește dincolo de timp.