Perihoreza - Dansul Divin

Hristos a înviat!

V-am promis ieri la slujba, ca o mica continuare a predicii, explicarea “Dansului Divin”

Cuvântul teologic folosit in romana este Perihoreză și e format din:

• peri: un prefix care înseamnă „în jurul” sau „de jur împrejur”

• chorein : un verb care provine din substantivul chora (spațiu) și care are două sensuri fundamentale în acest context:„a face loc” sau „a conține”: Sugerează ideea de a găzdui pe cineva în propriul spațiu, ceea ce fundamentează conceptul de „împreună-conținere”.„a merge” sau „a se mișca”: De unde derivă sensul de circulație sau rotație continuă în jurul unui centru, practic este descrisă o horă, un dans circular, de aceea mulți teologi folosesc această expresie de “Dans divin” la care suntem invitați și noi

Și acum va mai las câteva idei, dincolo de termen, pentru a explica mai pe larg înțelesul din teologie.

Conceptul de Perihoreză ca descriere a „dansului divin” sau întrepătrunderea celor trei persoane ale Sfintei Treimi.:

1. Întrepătrundere reciprocă: Perihoreza înseamnă că Tatăl, Fiul și Sfântul Duh locuiesc unul în celălalt fără a-și pierde identitatea. Nu sunt trei dumnezei separați, ci o singură ființă în care fiecare persoană este deplin prezentă în celelalte.

2. Metafora dansului: Deși etimologia cuvântului se referă mai degrabă la „a face loc” sau „a conține”, teologia modernă folosește des imaginea dansului circular. Este o mișcare eternă de iubire în care persoanele divine se onorează și se „înconjoară” reciproc într-o armonie perfectă.

3. Unitate fără confuzie: În acest „dans”, distincțiile rămân clare: Tatăl rămâne Tată, Fiul rămâne Fiu. Perihoreza explică cum Dumnezeu este Unul în esență, dar întreit în persoane, menținând un echilibru perfect între unitate și diversitate.

4. Iubirea ca motor: Ceea ce face ca acest dans să fie posibil este iubirea infinită. Perihoreza ne arată că Dumnezeu nu este o entitate statică sau solitară, ci o comunitate vie de iubire care se dăruiește neîncetat.

5. Invitația pentru oameni: Teologia creștină susține că scopul vieții umane este „îndumnezeirea”, adică invitația ca noi, oamenii, să fim primiți în marginea acestui dans divin, participând la iubirea și bucuria Sfintei Treimi.

Am nădejde ca explicația a fost de folos și nu a adus mai multă dezorientare, și acum îmi dau seama ca dacă mai introduceam complet și aceste gânduri ieri, se poate să mă fi depărtat prea mult de esența ce voiam să o transmit, deci tot e bine ca sunt uituc in anumite momente.

O săptămână cu bucurie și iubire !

Pr. Alexandru