Apostolul zilei: II Corinteni 4, 6-15
Fraţilor, Dumnezeu, Care a zis: «Strălucească din întuneric lumina!», El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că p
uterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. Dar, având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: «Crezut-am, pentru aceea am şi grăit», şi noi credem; pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus, ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
Evanghelia zilei: Matei 22, 35-46
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un învăţător de Lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău». Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi prorocii. Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David în duh îl numeşte pe El Domn, zicând: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»? Deci, dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva din ziua aceea să-L mai întrebe.
Dragilor,
Am pus in începutul cuvântului textul de la pericopa din Apostol de azi pentru a vi-l actualiza. V-am spus de mai multe ori ca este important să înțelegem Evanghelia prin cheia Apostolului.
Pe scurt fiind spus, iubirea / dragostea lui Hristos dacă o avem în inimile noastre, acestea vor strălucii precum lumina în întuneric. Dar acesta nu este rezultatul final, deoarece finalitatea o vedem prin faptul ca nu mai murim niciodată. Prin dragoste putem să pătimim toate, și o sa ieșim de fiecare data biruitori, iar Viața lui Iisus se va arăta și în trupurile noastre.
Acum mai doresc sa vă atrag atenția asupra cuvântului marcat cu roșu, și anume faptul că învățătorul de lege îl ispitește pe Mântuitorul cu această întrebare. Adică vrea să îl prindă în cuvânt. Iar această ispitire ne dă totuși nouă o esență extraordinară a învățăturii lui Hristos.
Eu amintesc de fiecare dată la botez această poruncă, a iubirii. Cu siguranță cei care ați botezat aici, sau ați participat la Taina Botezului, vă aduceți aminte. Și amintesc porunca pentru că de la botez, purtam toți în inimile noastre responsabilitatea împlinirii ei. Adică nu ne putem numi creștini daca nu iubim, și nu avem voie sa ne credem creștini dacă ascultăm de sfaturile celor din jurul nostru, oricine ar fi și orice grad de rudenie suntem, dar in detrimentul sfatului Scripturii.
Ce implică această poruncă este pe cât de simplu, pe atât de greu de aplicat. dar răsplata este viața de veci în continuarea acesteia. A-L iubi pe Dumnezeu din toata inima noastră înseamnă să îi purtam cuvântul in fiecare clipă cu noi. Să îi spunem Lui primul bucuria de a lua un examen și să îi mulțumim pentru ajutor, sa îi mulțumim Lui primul, dimineața pentru că ne mai deschidem odată ochii și tot cu El să ne încheiem și ziua, aducând mulțumire și recunoștință pentru tot ajutorul primit de peste zi, iar eu vă garantez că cu cât Îi mulțumim mai mult, cu atât vom avea și mai multe pentru ce să Îi mulțumim.
A doua poruncă a făcut la propriu să înflorească creștinismul în vremea primară și prin asta putem sa ieșim și noi în evidență. Adică daca ne credem creștini avem responsabilitatea de a fi iubitori de aproapele, nu contează ce naționalitate, religie sau culoare are pielea lui. Iar daca iubim pe toți din jurul nostru, atunci îi și ajutăm! Devenim altruiști, cu luare aminte la nevoile celor de lângă noi. Devenim prezenți în viața noastră și a celor din jurul nostru. Și spun că facem acest lucru ca la carte o să ieșim în evidență într-un mod în care toți cei din jurul nostru vor dorii să fie ca și noi. Eu cred că mulți ați primit la venirea în Germania, avertismentul: ”Să te ferești de români! ” eu trebuie sa vă mărturisesc cu bucurie că nu am ascultat acest avertisment, dar m-a întristat, ei bine noi putem sa facem ca generația copiilor noștri să fie mândrii că provin dintr-un neam iubitor. Pentru că daca transmitem responsabilitatea iubirii mai departe, dar și dăruim iubirea, nimic nu ne stă împotrivă. Nimic din ce am putea pătimii, nu ne va dărâma. Iar generația următoare, nu doar că nu v-a transmite un avertisment mai departe, ci v-a transmite cu bucurie informația că daca ai nevoie de ceva, poți apela la români, neam creștin.
Să punem dragilor, dragostea în sfeșnic, pentru a lumina. Să ne curățim de murdăria neiertării, și a urii, pentru a putea să ne umplem de dragoste. Și să ne înmuiem inimile prin Rugăciune, cum spune si Părintele Cleopa, pentru a putea primii Dragostea lui Hristos. Și să nu uităm să punem dragostea de aproapele în inima copiilor noștri, că fricile și păcatele ce le purtam cu noi, de multe ori le dăm mai departe inconștient, de aceea să fim conștienți de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, și să o transmitem și aceasta, cu bucurie, mai departe, pentru ca lumina ei, sa curețe toate urmele de întuneric.
Amin!