✝️ Predică la Duminica Înălțării Sfintei Cruci

Iubiți credincioși,

Astăzi prăznuim Înălțarea Sfintei Cruci, ziua în care Biserica ne cheamă să privim la Cruce nu doar ca la un obiect sfânt, ci ca la însăși taina prin care Dumnezeu a mântuit lumea.

La începutul cuvântului de azi am atras scos în evidență și faptul ca duminica trecută a fost una pregătitoare și prin cuvântul evangheliei și cel al apostolului de duminica trecută, cuvânt care v-a îndemn sa îl citiți. Iar cuvântul de azi nu o să fie un transcript al predicii rostite pentru ca îmi vine ușor să scriu iar când vorbesc mă axez și pe ascultători, ceea ce face să mă abat de la cuvântul pregătit.

În esență este totuși același gand cu care doresc să rămâneți în inimi.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.

Aici este taina: pentru lume, pentru logica omenească, Crucea pare înfrângere. Cum poate moartea pe lemnul Crucii să fie biruință? Cum poate suferința să fie izvor de viață? Și totuși, pentru noi, cei care credem, Crucea este locul unde iubirea lui Dumnezeu s-a arătat până la capăt.

Evanghelia de azi ne arată chipul Domnului pe Cruce. Golgota nu e doar o pagină de istorie, ci locul unde Dumnezeu ne-a iubit pe fiecare „până la sfârșit”. De aceea Crucea, deși în ochii lumii era un instrument al rușinii și al morții, a devenit pentru noi semnul biruinței, „armă împotriva diavolului” și izvor de mântuire.

Fraților, și astăzi oamenii se împart în două: unii privesc Crucea ca pe o nebunie, ceva greu de acceptat – „De ce să sufăr? De ce să-mi port crucea vieții?”. Alții, însă, prin credință, descoperă că tocmai acolo, în necazuri și încercări, Dumnezeu lucrează cu putere. Pentru cel ce crede, suferința nu e doar durere, ci prilej de apropiere de Hristos, Care ne întărește și ne sfințește.

Crucea este, așadar, școala iubirii. Ne învață să nu fugim de jertfă, ci să o trăim împreună cu Hristos. Ne învață să ne purtăm sarcinile unii altora, să ne iertăm, să ne ridicăm împreună. Și atunci când punem pe primul loc iubirea lui Dumnezeu, chiar și în cele mai grele încercări, descoperim pacea care vine de sus.

De aceea, fiecare dintre noi e chemat să se întrebe astăzi:

• Cum privesc eu Crucea din viața mea? Ca pe o povară de nesuportat sau ca pe locul unde mă întâlnesc cu Hristos?

• Mă rușinez de semnul Sfintei Cruci sau îl fac cu credință, știind că prin el chem asupra mea puterea lui Dumnezeu?

Iubiți credincioși, să nu uităm: în Cruce este puterea, în Cruce este pacea, în Cruce este mântuirea,viața, salvarea. Și dacă vom îmbrățișa Crucea, atunci vom gusta și bucuria Învierii.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dea tuturor puterea de a purta cu credință crucile noastre, știind că niciodată nu suntem singuri: Hristos merge cu noi pe cale și ne dăruiește viața.

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.”

Amin.