Cuvânt de învățătură la Praznicul Nașterii Maicii Domnului

Dragilor,

Ieri am avut o zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică. Am prăznuit începutul mântuirii noastre, pentru că odată cu nașterea Preasfintei Fecioare Maria, Dumnezeu pregătește în mod tainic venirea Fiului Său în lume. Este sărbătoarea speranței, sărbătoarea luminii, sărbătoarea prin care Dumnezeu ne arată că nu uită niciodată rugăciunea celor care Îl caută cu credință.

1. Minunea nașterii Maicii Domnului

Sfinții și drepții Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, au purtat ani de zile povara nerodirii. Într-o vreme în care a nu avea copii era considerat rușine și blestem, ei au rămas totuși credincioși lui Dumnezeu și nu au încetat să se roage. Și Dumnezeu, Care ascultă rugăciunea celor smeriți, le-a dăruit la bătrânețe pe Maria – prunca aleasă din veci să fie Maica Domnului.

Astfel, această naștere nu este doar un eveniment de familie, ci o lucrare a lui Dumnezeu în istorie. Prin Maria, lumea se pregătește să-L primească pe Mântuitorul.

2. Semnificația teologică

Maica Domnului nu este o simplă femeie aleasă, ci ea devine templul cel viu al lui Dumnezeu, „chivotul sfințit”, „scara pe care Dumnezeu S-a pogorât la oameni”. Prin curăția și smerenia ei, Fecioara Maria a devenit locuință vrednică pentru Fiul lui Dumnezeu.

De aceea, Biserica spune că „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea”, pentru că în Maria vedem începutul unei noi lumi: lumea în care Dumnezeu Se face om ca să ne ridice pe noi la viața dumnezeiască.

3. Învățături pentru viața noastră

Dragi credincioși, sărbătoarea de ieri nu este doar o amintire din trecut, ci un izvor de lumină și putere pentru viața noastră:

• Credința și răbdarea – Ioachim și Ana ne arată că Dumnezeu lucrează la timpul Său. Chiar și atunci când ni se pare că rugăciunile noastre rămân fără răspuns, Dumnezeu nu uită lacrimile noastre.

• Curăția inimii – așa cum Maica Domnului a fost un vas curat, și noi suntem chemați să ne curățim sufletele de patimi și gânduri rele, pentru ca Hristos să poată locui în noi.

• Ascultarea smerită – Maria va spune mai târziu „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.” Această ascultare este cheia bucuriei adevărate și a mântuirii.

Dragilor, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este sărbătoarea speranței. Acolo unde oamenii vedeau neputință, Dumnezeu a adus rod. Acolo unde era rușine, Dumnezeu a adus slavă. Acolo unde era întuneric, Dumnezeu a aprins lumina bucuriei.

De aceea, să o cinstim pe Maica Domnului nu doar cu cântări și cuvinte, ci și cu viața noastră curată, cu rugăciunea și cu dragostea noastră. Și să cerem mereu ajutorul ei: să fie mijlocitoarea noastră, ocrotitoarea familiilor noastre, mângâierea celor necăjiți și călăuza tinerilor.

Să rostim cu toții din inimă troparul praznicului:

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru.”