Umblarea pe mare, idei

Dragilor, deoarece nu am reusit sa scriu cuvantul vorbit in duminica umblarii pe mare, postez schița care a stat la baza cuvântului, zilele urmatoare voi posta și pentru duminicile urmatoare, urmând ca saptamanal sa postez pentru cuvantul de duminică un transcript.

Pentru ca a trecut deja ceva timp de la duminica umblării pe mare și pentru ca textul e scos din contextul Liturgic și pentru a nu îl reformula, riscând să mă îndepărtez și mai tare de continuitatea predicilor, am să las schița ne mai fiind prelucrată.

Pentru orice întrebări sau nelămuriri vă rog să mă contactați fără ezitare !

Textul esențial din Evanghelie (Matei 14, 22–34)

• Iisus își trimite ucenicii cu corabia pe cealaltă parte a lacului și se retrage pentru rugăciune  .

• În toiul nopții, pe mare, lovită de valuri, Iisus apare mergând pe apă  :

  • Le spune ucenicilor: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”  .

  • Petru răspunde: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.” Iisus îi spune: „Vino.” — Petru pășește spre El, dar, văzând vântul, se teme şi începe să se scufunde  .

  • Strigă: „Doamne, scapă-mă!” — Iisus îl prinde imediat și-l întreabă: „Puţin credin­ciosule, pentru ce te-ai îndoit?”  .

  • Când intră în corabie, vântul se potolește, și cei din corabie se închină, mărturisind: „Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”  .

Comentariu scurt — mesaj duhovnicesc și contemporan

• Hristos stă împreună cu Biserica în mijlocul furtunii: Corabia reprezintă comunitatea credincioșilor răvăşită de încercări — iar Iisus nu întârzie să vină spre ei, chiar dacă la început nu pare vizibil  .

• „Eu sunt” — un izvor de liniște: Această rostire solemnă amintește identitatea divină a lui Hristos și liniștea pe care o aduce în mijlocul temerii noastre  .

• Credința activă ca răspuns la chemare: Petru ne învață curajul de a răspunde: „Vino!” Chiar și atunci când ne dezechilibreză valul vieții, un pas înspre Hristos ne face să pășim peste limitele noastre  .

• Tensiunea între credință și îndoială: Trecerea lui Petru de la mers pe apă la scădere în valuri este o mărturie: văzând vântul, credința slăbește. Dar Harul întâi vine prin Cuvântul Domnului — apoi, prin atingerea Lui, ne salvează  .

• Potrivit părintelui Vasile Mihoc: Atunci când Hristos intră în corabia sufletului — prin rugăciune, Sfânta Împărtășanie sau prezență sacramentală — „furtuna patimilor din noi se liniştește și corabia se îndreaptă lin către mal”  .

Concluzie

Mesajul Evangheliei este profund actual: chiar când viața ne lansează în mijlocul furtunilor — frici, nesiguranțe, provocări neașteptate — Hristos este Cel care vine către noi. Ne îndeamnă să nu cedăm în fața tumultului, ci să credem, să ne apropiem de El, chiar dacă balastul lumii ne trage în adâncuri. Și dacă închidem ochii la miracol, glasul Lui ne va ajunge totuși — pentru că e prezentul divin care strigă: „Îndrăznește … Eu sunt!” În final, ne înclinăm în recunoștință, pentru că recunoaștem: El e Fiul lui Dumnezeu.

În data de, 10 august 2025, am avut două texte care se completează minunat:

• Apostolul: 1 Corinteni 3, 9–17 — „Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu… nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos.”

• Evanghelia: Matei 14, 22–34 — Umblarea pe mare și potolirea furtunii.

 Legătura duhovnicească dintre Apostol și Evanghelie

1. Hristos – Temelia și Punctul de Sprijin

   • Apostolul ne spune că toată lucrarea vieții noastre trebuie zidită pe temelia care este Hristos.

   • În Evanghelie, Petru pășește pe apă numai atâta timp cât privirea și încrederea lui sunt fixate pe Iisus. Când „temelia” credinței lui se mută pe frică și pe vânt, începe să se scufunde.

   • Mesaj comun: credința autentică în Hristos este fundamentul care ne ține în picioare, chiar și „pe ape” instabile.

2. Biserica – Corabia în furtună

   • Apostolul vorbește despre noi ca „zidire” și „templu al Duhului Sfânt”. Corabia din Evanghelie e imaginea acestei zidiri vii — comunitatea care trece prin încercări.

   • Atât zidirea cât și corabia au nevoie de prezența lui Hristos pentru stabilitate și salvare.

3. Chemarea la o lucrare cu responsabilitate

   • Pavel avertizează: fiecare să ia seama cum zidește.

   • Evanghelia arată practic cum „zidim” credința: cu pași curajoși spre Hristos, chiar și atunci când împrejurările par imposibile.

   • Furtuna este testul care arată dacă zidirea noastră e pe nisipul fricii sau pe stânca credinței.

4. Prezența lui Hristos aduce liniștea

   • În Apostol, El este fundamentul solid.

   • În Evanghelie, El e Cel care, urcând în corabie, potolește vântul.

   • În ambele texte, concluzia este aceeași: acolo unde Hristos e primit, frica se stinge și comunitatea se întărește.

   
   
   
   

   Cu bucurie,

   Pr Alexandru