Duminica a 10-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului - idei

1. Evanghelia zilei – Matei 17, 14‑23

Evanghelia de duminică ne pune înainte un moment profund al slăbiciunii și credinței:- Un tată aduce cu smerenie pe singurul lui fiu, posedat de duh necurat, care îl ucidea în mod repetat (prin foc și apă).- El Îl roagă pe Iisus: „Doamne, ai milă de fiul meu!”. Aceasta este expresia unei nevoi reale, transformată în credință umilă.- Ucenicii nu pot scoate duhul, iar Iisus, cu blândețe tăioasă, îi întreabă: „O neam necredincios(fără credință), cât timp voi fi cu voi?”. Aceasta arată slăbiciunea lor duhovnicească și în credință precum și neînțelegerea adevăratei puteri: nu tehnica, ci credința smerită este cea care lucrează.- La rugămintea tatălui – „cred cu totul; ajută necredinței mele” – Hristos scoate duhul și pregătește ucenicii pentru jertfa ce va urma.

2. Apostolul – 1 Corinteni 4, 9‑16

Lectura apostolică spune:- Dumnezeu i‑a pus pe apostoli ca pe niște martori slabi ai Evangheliei.- Invitația nu este la grandiozitate, ci la imitarea smereniei și credinței apostolilor.- „Fie vâră după mine, cum și eu după Hristos.”Trebuie să fim modele de har, nu de putere aparentă.

3. Legătura cu tema iubirii de sine în lumina ortodoxă

● Adevărata iubire de sine nu e egoism, ci smerenie în Dumnezeu.– Tatăl nu se înalță, ci se pleacă: își recunoaște slăbiciunea și se încredințează lui Hristos.

● Credința nu e auto-dependență, ci deschidere către Har.– Ucenicii se bazează pe priceperea proprie și eșuează. Tatăl, în schimb, se bazează pe mila lui Dumnezeu și primește vindecarea.

● Iubirea de sine zdravănă în Biserică este solidară nu solitară.– Apostolii sunt chemați să își ancoreze identitatea în Hristos, nu în puterea individuală.

4. Reflecție duhovnicească pentru duminică

„Doamne, cred în Tine, dar întărește-mi credința!”Aceasta poate fi rugăciunea noastră. Nu căutăm să controlăm realitatea, ci să fim deschiși harului.– Când ne confruntăm cu propriile „posedări” (frici, traume, neputințe), nu ne bazăm pe puteri mentale, ci îngenunchiem încredințându-ne în Hristos.– Nu ne cultivăm ego-ul spiritual, ci ne supunem smeriți invitației de a ne transforma prin har.

Pr. Alexandru